De ce iubim barbatii?!

pentru ca au un farmec aparte atunci cand iti zambesc pervers , simapatic sau diabolic pe strada gandindu-se mai apoi
ar putea sa ajunga in pat cu tine. pentru ca nu toti barbatii sunt asa ...
pentru ca macar o singura data am cautat cateva din trasaturile
paternale in persoana langa care ne-am trezit .
pentru ca in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei..
sau pentru caerau baietetii cei antipatici
care incerau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase dar niciodata nu reuseau.
pentru ca dupa ce ne loveau din greseala sau intentionat cu mingea de baschet
veneau cu toti amicii lor baieti sa ne consoleze.
pentru ca in adolescenta ei erau cei care veneau cu noi la suc,
fie doar ca amici foarte buni, fie sa ne faca gelosi fostii'.
pentru ca tot in adolescenta erau foarte timizi si nu aveau curajul
sa ne zica ceva si si-au petrecut tot liceul urmarindu-ne de la departare fara sa aiba curajul sa ne salute macar.
pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic toate mofturile.
pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca
doar ca sa iti demonstreze ca " si el poate " .
pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.
pentru ca inainte de a fi impreuna a facut o obsesie de eca mai buna prietena a mea si a sfarsit prin a incerca sa apropie de ea prin mine...
nu conteaza ca plangea pe umarul tau, in cele din urma nici una nu l-am avut,
pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.
pentru ca este o placere bolnava sa il vezi cum vine
la servici dupa tine si sunt obligati sa se uite cum te apleci peste xerox...
pentru ca este superb sa il vezi nervos si stresat inainte de prima noapte in care doarme la tine gandindu-se al dimineata
ce va urma. pentru ca prin intermediul nostru isi aduc aminte de sanatatea lor si se lasa de fumat.
pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres
boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
pentru ca viata nu ar fi la fel daca din cand in cand nu ti-ar zambi un strain enigmatic,
pentru ca unii dintre cei mai frumosi reprezentati ai sexului opus sunt
oameni de valoare ( si nu numai actori de gen brad pitt si americani )ci si
romani si straini precum andrei plesu,constantin noica, lucian blaga, mircea dinescu, horatiu malaiele, MARCEL IURES,
gheorghe dinica, tom hanks, antony hopkins, ralph finnes,etc etc etc .
pentru ca nu pot sa inteleaga de ce am bea ceai negru cu lapte condensat. pentru ca se enerveaza cand ii batem la biliard si iii fcaem gelosi
cand ne uitam dupa paul hunter. higgins sau altii de genu' desi noi ne uitam doar la felul in care joaca.
pentru ca este un vis sa te trezesti in camasa lui si sa te duci sa faci o acfea dimineata devreme.
pentru ca numai cu unii din ei poti bea o cafea in liniste fara sa te sece si sa te scoata din sarite ca o amica guraliva.
pentru ca pot sa conduca fain si incearca sa fie de treaba cand suntem noi la volan ( sau nu ) ...
pentru ca nu te deranjeaza cand citesti daca ii lasi sa isi faca damblaua saptamanala la bere cu baietii sau la un meci de fotbal. ( sau nu )
pentru ca din cauza lor ( cel putin eu ) am adoptat sado-masochismul psihic ca practica , mai degraba ritual zilnic sau saptamanal.
pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau... pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
pentru ca tota durerea se transforma intr-o imensa placere si viceversa ( nu va ganditi la perversiuni) este efectiv vorba de durere si placere psihica
pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei .
pentru ca si noua ne palc jocurile mintii nu numai lor .
pentru ca fara ei nu am mai avea nevoie nici de cafea in exces.
pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare...
Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire.
pentru ca avem nevoie de un semiechilibru. pentru ca unii sunt misogini dar mai ales pentru ca nu toti sunt misogini, pentru ca imi place sa ofer. Pentru ca Dave Gahan e tip , pentru ca Bono
de la U2 e tip...

eu pot iubi un barbat pentru orice mai putine pentru ceea ce nu este si vrea sa para ... pot iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare
nu am nevoie de motive ca sa iubesc.... am nevoie de un " el "

Imi pare rau...doar trei cuvinte...

"Iarta-ma, ca te-am facut sa suferi... iarta-ma... ca nu te-am inteles... Nu stiu ce am vrut sa fac.... nu stiu ce a fost in capul meu.... te ador.... imi lipsesti....
Imi amintesc... cat te-am facut sa suferi... inca imi amintesc cand ai inceput sa plangi, fiindca eu, gresisem, inca odata.... imi venea sa te strang in brate, imi doream din tot sufletul sa pot plange odata cu tine, sa iti simt respiratia , trairile... sa te iubesc cum stiam, ca ma iubesti u... dar n-am putut.... si acum imi pare rau... regret... te vreau inapoi.... imi e dor de noptile in care imi adormeai in brate, imi e dor sa ma trezesc si sa te vad cum ma veghezi... imi e dor chiar si de lacrimile tale, de zambetul tau, de inocenta ta prefacuta....

Nu stiu ce am vrut... nu stiu.... am sperat sa am mai mult, cand de fapt, tot ce mi-as fi putut dori vreodata era chiar langa mine....

Iarta-ma ca n-am avut rabdare, iarta-ma ca nu te-am inteles... iarta-ma pentru fiecare lucru ce ti l-am spus, doar pt a te face sa plangi, k apoi sa te impac.... imi placea surasul tau, misterul ce te inconjura cand te opreai din plans, privirea aceea malefica.... Iti adoram aceea reactie.... atunci te luam in brate, iti spuneam iarta-ma.... si te iubesc... si inexpresivitatea fetei tale se topea intr-o muta declaratie de iubire....

Vreau sa te simt langa mine, vreau sa ma revansez pentru tot ce ti-am facut.... te ador... chiar te ador... ma gandesc la tine in fiecare clipa... imi pare rau, am crezut ca e doar in joc, nu vroiam sa te pierd... iarta-ma.. te rog...."

whatever works.

Boris Yellnikoff: [to audience] What the hell does it all mean anyhow? Nothing. Zero. Zilch. Nothing comes to anything. And yet, there's no shortage of idiots to babble. Not me. I have a vision. I'm discussing you. Your friends. Your coworkers. Your newspapers. The TV. Everybody's happy to talk. Full of misinformation. Morality, science, religion, politics, sports, love, your portfolio, your children, health. Christ, if I have to eat nine servings of fruits and vegetables a day to live, I don't wanna live. I hate goddamn fruits and vegetables. And your omega 3's, and the treadmill, and the cardiogram, and the mammogram, and the pelvic sonogram, and oh my god the-the-the colonoscopy, and with it all the day still comes where they put you in a box, and its on to the next generation of idiots, who'll also tell you all about life and define for you what's appropriate. My father committed suicide because the morning newspapers depressed him. And could you blame him? With the horror, and corruption, and ignorance, and poverty, and genocide, and AIDS, and global warming, and terrorism, and-and the family value morons, and the gun morons. "The horror," Kurtz said at the end of Heart of Darkness, "the horror." Lucky Kurtz didn't have the Times delivered in the jungle. Ugh... then he'd see some horror. But what do you do? You read about some massacre in Darfur or some school bus gets blown up, and you go "Oh my God, the horror," and then you turn the page and finish your eggs from the free range chickens. Because what can you do. It's overwhelming! I tried to commit suicide myself. Obviously, it didn't work out. But why do you even want to hear about all this? Christ, you got your own problems. I'm sure your all obsessed with any number of sad little hopes and dreams. Your predictably unsatisfying love lives, your failed business ventures. "Oh, if only I'd bought that stock! If only I-if only I purchased THAT house years ago! If only I'd made a move on THAT woman." If this, if that. You know what? Gimmie a break with your could have's and should have's. Like my mother used to say, "If my grandmother had wheels, she'd be a trolley car." My mother didn't have wheels. She had varicose veins. Still, the woman gave birth to a brilliant mind. I was considered for a Nobel Prize in physics... I didn't get it. But, you know, its all politics. It's like every other phony honor. Incidentally, don't think I'm-I'm bitter because of some personal setback. By the standards of a mindless, barbaric civilization, I've been pretty lucky. I was married to a beautiful woman who had family money. For years we lived on Beekman Place. I taught at Columbia. String theory.

Despre cei care ne fac viata "mai buna".

Ai calculat vreodata cat timp pierzi in trafic sau intr-un mijloc de transport in comun in fiecare zi, pentru ca nu iti permiti un apartament aproape de sediul firmei la care lucrezi?
Cate ore ai pierdut la slujbe cand erai mai mic pentru ca te taraia bunica la ele?
Cate ore, dar mai ales cati nervi ai consumat in facultate participand la cursuri inutile si invatand la materii la fel de inutile, menite doar sa-ti omoare neuronii?
Daca nu-ti sta sau nu ti-a stat in putere sa schimbi lucrurile enumerate mai sus e scuzabil.
Hai sa vorbim, insa, despre oameni care te tampesc.

Sunt genul de oameni pe care, daca-i accepti in viata ta, vor deveni catalizatorii plafonarii tale. Si nu iti vor irosi doar timpul, dar te vor seca de energie, iti vor limita procesul de gandire prin idele lor conservatoare. Exista mai multe genuri de persoane care te limiteaza. Iata o lista non-exhaustiva:

* indoctrina(n)tii: iti spala creierul in mod intentionat (de exemplu, intr-o companie, pentru fidelizarea ta) sau nu (au idei inflexibile, nu se adapteaza la teorii mai bune decat ale lor – aka “placi stricate”).
* cei care vorbesc ca sa nu taca: am avut de multe ori de pierdut in fata acestui gen de oameni. E frustrant sa ai niste idei pe care sa vrei sa le exprimi, dar altcineva sa se impuna vorbind mai tare, fara oprire, dar nestiind sa asculte (se supraestimeaza, crede ca spune numai lucruri de valoare).
* cei cu moralul la pamant: au nevoie de atentie 24 de ore din 24, se tin scai de tine si cersesc tot timpul aprobarea ta si a altora. Astia “vampiri energetici”! (de fapt vampirii energetici sunt altceva, un concept inventat, la fel ca vampirii clasici, dar sa nu ne legam de nuante).
* persoane care iti remarca potentialul: iti dau un boost initial prin experienta si relatiile lor, insa pe termen lung se vor folosi de tine si te vor limita prin faptul ca ei insisi au conceptii de oameni limitati.
* frustratii: vor avea intotdeauna o perspectiva distorsionata fata de persoanele cu care intra in contact, datorita unui sentiment de inferioritate constientizat doar partial.
* persoane pe care le supraestimezi initial (deh, prima impresie conteaza): te uiti la ele cu admiratie, nerealizand ca ai, de fapt, potential mai mare decat ele. Dar aici e numai vina ta ca te subestimezi sau nu stii sa evaluezi un om.

Eu incerc sa evit tipologiile astea. Va sfatuiesc sa faceti la fel. Pentru ca nu suntem papusi cu sfori, avem capacitatea de a lua singuri decizii, nu suntem psihologi (de fapt “everybody’s a shrink”, doar ca nu toata lumea e platita pentru asta), nu suntem sclavi.

Omul care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dv. si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. "Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul... Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: "Am supravietuit casniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu".

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii". Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. "Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: "Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

CONCLUZIE
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dv., sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Auguries of Innocence

William Blake - Auguries of Innocence

To see a world in a grain of sand,
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand,
And eternity in an hour.

A robin redbreast in a cage
Puts all heaven in a rage.

A dove-house fill'd with doves and pigeons
Shudders hell thro' all its regions.
A dog starv'd at his master's gate
Predicts the ruin of the state.

A horse misused upon the road
Calls to heaven for human blood.
Each outcry of the hunted hare
A fibre from the brain does tear.

A skylark wounded in the wing,
A cherubim does cease to sing.
The game-cock clipt and arm'd for fight
Does the rising sun affright.

Every wolf's and lion's howl
Raises from hell a human soul.

The wild deer, wand'ring here and there,
Keeps the human soul from care.
The lamb misus'd breeds public strife,
And yet forgives the butcher's knife.

The bat that flits at close of eve
Has left the brain that won't believe.
The owl that calls upon the night
Speaks the unbeliever's fright.

He who shall hurt the little wren
Shall never be belov'd by men.
He who the ox to wrath has mov'd
Shall never be by woman lov'd.

The wanton boy that kills the fly
Shall feel the spider's enmity.
He who torments the chafer's sprite
Weaves a bower in endless night.

The caterpillar on the leaf
Repeats to thee thy mother's grief.
Kill not the moth nor butterfly,
For the last judgement draweth nigh.

He who shall train the horse to war
Shall never pass the polar bar.
The beggar's dog and widow's cat,
Feed them and thou wilt grow fat.

The gnat that sings his summer's song
Poison gets from slander's tongue.
The poison of the snake and newt
Is the sweat of envy's foot.

The poison of the honey bee
Is the artist's jealousy.

The prince's robes and beggar's rags
Are toadstools on the miser's bags.
A truth that's told with bad intent
Beats all the lies you can invent.

It is right it should be so;
Man was made for joy and woe;
And when this we rightly know,
Thro' the world we safely go.

Joy and woe are woven fine,
A clothing for the soul divine.
Under every grief and pine
Runs a joy with silken twine.

The babe is more than swaddling bands;
Every farmer understands.
Every tear from every eye
Becomes a babe in eternity;

This is caught by females bright,
And return'd to its own delight.
The bleat, the bark, bellow, and roar,
Are waves that beat on heaven's shore.

The babe that weeps the rod beneath
Writes revenge in realms of death.
The beggar's rags, fluttering in air,
Does to rags the heavens tear.

The soldier, arm'd with sword and gun,
Palsied strikes the summer's sun.
The poor man's farthing is worth more
Than all the gold on Afric's shore.

One mite wrung from the lab'rer's hands
Shall buy and sell the miser's lands;
Or, if protected from on high,
Does that whole nation sell and buy.

He who mocks the infant's faith
Shall be mock'd in age and death.
He who shall teach the child to doubt
The rotting grave shall ne'er get out.

He who respects the infant's faith
Triumphs over hell and death.
The child's toys and the old man's reasons
Are the fruits of the two seasons.

The questioner, who sits so sly,
Shall never know how to reply.
He who replies to words of doubt
Doth put the light of knowledge out.

The strongest poison ever known
Came from Caesar's laurel crown.
Nought can deform the human race
Like to the armour's iron brace.

When gold and gems adorn the plow,
To peaceful arts shall envy bow.
A riddle, or the cricket's cry,
Is to doubt a fit reply.

The emmet's inch and eagle's mile
Make lame philosophy to smile.
He who doubts from what he sees
Will ne'er believe, do what you please.

If the sun and moon should doubt,
They'd immediately go out.
To be in a passion you good may do,
But no good if a passion is in you.

The whore and gambler, by the state
Licensed, build that nation's fate.
The harlot's cry from street to street
Shall weave old England's winding-sheet.

The winner's shout, the loser's curse,
Dance before dead England's hearse.

Every night and every morn
Some to misery are born,
Every morn and every night
Some are born to sweet delight.

Some are born to sweet delight,
Some are born to endless night.

We are led to believe a lie
When we see not thro' the eye,
Which was born in a night to perish in a night,
When the soul slept in beams of light.

God appears, and God is light,
To those poor souls who dwell in night;
But does a human form display
To those who dwell in realms of day.

Fabulous! Just Fabulous!

Carrie Bradshaw Collection

The best Outfits a woman can want.